Faceți căutări pe acest blog

Se încarcă...

miercuri, 9 noiembrie 2016

Alegerile din SUA - un post-mortem

În timp ce scriam această postare Hillary l-a depășit pe Trump ca număr de voturi exprimate la nivelul întregii națiuni (o treime din voturile din California nefiind încă numărate, diferența va crește, probabil ajungând spre 600 de mii de voturi). Mai multe firme pronosticaseră un vot popular pentru Hillary superior celui pentru Trump; două - IBD/Tipp Tracking, foarte precisă în 2012, precum și USC - propuseseră scenariul invers. Se pare că până la urmă majoritatea sondajelor au avut dreptate din acest punct de vedere. Mare atenție la fraze gen "America a ales Trump" sau "americanii l-au ales pe Trump" - sunt corecte și nu prea, în funcție de cum punem problema. Pe un sistem electoral precum cel românesc, Hillary era acum președinte.

De asemenea rezultatele din Minnesota, Michigan și New Hampshire n-au fost finalizate - deși s-au numărat acolo 99%, 95% și respectiv 94% din voturi, oricare candidat poate fi declarat câștigător, diferențele dintre ei fiind infime.

Trump însă este în mod clar învingătorul alegerilor, indiferent de ce se va întâmpla în cele trei state menționate mai sus. Motivul matematic îl reprezintă victoriile sale în Wisconsin și Pennsylvania. Acum două zile, scriam o listă a statelor-cheie care arăta astfel:

"În ordinea ușurinței lui Hillary de a le obține, de la cel mai ușor la cel mai greu:
Maine, primul district (1 elector)
Maine, tot statul (2 electori)
New Mexico (5)
Minnesota (10)
Virginia (13)
Wisconsin (10)
Michigan (16)
Pennsylvania (20)
Colorado (9)
New Hampshire (4)
---- dacă Hillary câștigă toate statele aflate deasupra acestei linii, e președinte și rezultatul său în statele de mai jos nu mai contează ----
Nevada (6)
Carolina de Nord (15)
Florida (29)
Maine, al doilea district (1)
Ohio (18)"

Cu excepția Nevadei, Trump a câștigat toate statele pe care era obligat să le câștige pentru a fi competitiv, adică cele de sub linia albastră. Efectul "votanților timizi" - oameni cărora le e rușine să recunoască că ar vota Trump - a fost estimat de un studiu realizat înainte de alegeri ca fiind de 1%. Victoriile lui Trump în Ohio, Florida, al doilea district din Maine sau Carolina de Nord nu erau în consecință surprinzătoare, lupta acolo fiind foarte strânsă conform sondajelor - mai puțin Ohio. A, că 31% din hispanicii din Florida au votat Trump este fascinant, dar nu era neprevăzut - acest lucru fusese deja cuprins de sondaje.

În același articol scris acum două zile estimam că "Hillary va câștiga toate statele aflate deasupra 'liniei albastre', mai puțin New Hampshire, înfrângere pe care o va compensa cu Nevada. 275-263 pentru ea, chiar 304-234 dacă va câștiga și în Florida". Acest tip de estimare era prevalent în rândul experților din SUA. Cele trei surprize au fost Wisconsin, Pennsylvania și Michigan. Aceste 3 rezultate din 50 sunt, realmente, acolo unde sondajele pre-vot au greșit. Ce s-a întâmplat la vot în aceste state?

Vârsta votanților a contat enorm în Wisconsin și Pennsylvania. Sub 45 ani votul pentru Clinton a prevalat; în rândul celor cu vârsta peste 45 de ani a câștigat decisiv Trump. Un fenomen identic s-a înregistrat cu ocazia Brexit-ului. Aș lega acest lucru de rapiditatea schimbărilor din epoca post-industrială, față de care adaptarea e din ce în ce mai dificilă cu cât ești mai în vârstă. Un mesaj ostil acestor schimbări prinde dacă ai trăit mult din viață în societatea industrială sau într-una aflată în tranziție, eventual într-o localitate mai mică sau din rural unde ești adăpostit/adăpostită de o parte din schimbări. Dar ele totuși vin. Iar votul din localitățile mici și din rural a fost foarte important pentru victoria lui Trump din cele trei state.

Starea proastă (sau percepută ca fiind proastă) a economiei sub o guvernare democrată și lipsa de încredere în Clinton au produs un vot negativ la adresa ei, Trump fiind pentru o parte importantă a electoratului din fiecare din cele trei state mijlocul de exprimare a acestei antipatii.

Această antipatie a fost atât de mare încât a sărit peste garduri incredibil de înalte:

a) Indiferent de stat, 45-46% din femei au votat pentru Trump, în ciuda comentariilor sale misogine.

b) Sunt de părere că Trump nu are temperamentul necesar pentru a fi președinte un sfert din votanții 
săi din Pennsylvania și Wisconsin și o cincime din cei din Michigan.

c) Lucrurile arată identic când votanții lui Trump au fost întrebați dacă el este calificat pentru a fi președinte sau dacă e un om onest, de încredere.

d) O cincime din votanții lui Trump din Pennsylvania nu au încredere în Trump (!), la fel stând lucrurile pentru 28% din votanții lui Trump din Wisconsin și 21% din cei din Michigan.

Și totuși l-au votat. Aici probabil se află cantitatea care nu a fost identificată de sondajele din aceste state. În Wisconsin și Pennsylvania, oamenii care s-au decis să voteze în ultimele zile au reprezentat 10% din electoratul lui Trump.

Vezi mai sus "o cincime", "10%" și probabil că nu ți se pare mult. Însă Trump a câștigat Pennsylvania și Wisconsin la 1% sau mai puțin, iar în clipa când scriu conduce în Michigan cu 0,4% adică 16 mii voturi.

Atitudinea cu privire la imigranți divide electoratele lui Trump din aceste state în două părți aproape egale. În alte zone poate că există un curent imens anti-imigranți - dar nu unde a contat.

Nemulțumirea cu privire la funcționarea statului federal e imensă în rândul votanților lui Trump din fiecare din cele trei state. Hillary a fost "sistemul" pentru ei.

În loc de concluzie: oricine ești pe această planetă, intri într-una din patru categorii.
Dacă ai aptitudinile și pregătirea pentru a performa profesional în epoca post-industrială și ești locuitorul unei țări bogate, viața e OK. N-ai griji reale.

Dacă ai aptitudinile și pregătirea pentru a performa profesional în epoca post-industrială și ești locuitorul unei țări sărace, te descurci. Vei avea chiar nivelul de trai - raportat la acea țară - pentru a trăi confortabil, vezi lohn-ul din IT-ul românesc.

Dacă nu ai aptitudinile și pregătirea pentru a performa profesional în epoca post-industrială dar locuiești într-o țară săracă, ai măcar teoretic posibilitatea de a avea un loc de muncă. Bangladesh, India, China sunt pline de fabrici.

Cea mai rea dintre combinații e să nu ai aptitudinile sau pregătirea pentru epoca post-industrială dar să locuiești într-o țară bogată. Vrei salarii incomparabil mai mari decât cele din lumea a treia întrucât costurile vieții sunt înalte, ești asaltat(ă) non-stop cu simboluri ale succesului de la nici 50 de kilometri distanță, trebuie să te adaptezi la o lume în schimbare deși n-ai fost niciodată pregătit(ă) pentru asta, cultura nației tale se modifică cu repeziciune (în țările sărace se schimbă mai puțin, pe cei adaptați la epoca industrială nu-i deranjează, ba chiar îi bucură; speța cea mai vizibilă e corectitudinea politică), etc. Cea mai mare distanță între ce poți și ce vrei se înregistrează la această a patra categorie. Celelalte trei se descurcă. Iar această a patra categorie, numeroasă din motive demografice, e și foarte mobilizată, după cum s-a văzut în Marea Britanie, SUA și probabil că se va vedea și în Franța curând.
Singura soluție măcar cu nuanțe de autenticitate care va fi încercată: redistribuirea unor profituri dinspre corporații spre acest grup, fie sub forma augmentării asistenței sociale deja existente fie sub forma unui venit minim necondiționat. Alte soluții sunt iluzii sau nici măcar nu au fost gândite încă. În 10-25 de ani problema o să dispară în mod natural (scuze de cinism), dar până atunci oamenii aceștia fierb de furie și de nerăbdare. Și ies la vot.

PS: Noțiunile că ar fi câștigat, în sfârșit, creștinismul american sau spiritul pro-business fac abstracție de mesajele lui Trump. Republicanii au avut candidați creștini și/sau pro-business, dar toți aceștia au pierdut în ultimii 27 de ani, cu excepția lui George W. Bush. Protecționismul economic și respingerea celui de-al treilea val al lui Toffler sunt vitale pentru înțelegerea victoriei lui Trump. Votanții disciplinați ai partidului ar fi fost, și în acest an, insuficienți.

PS2: Trump nu va ajunge din câte se pare la totalul de voturi obținut de Romney acum patru ani. Pe baza ultimelor cifre va fi cam cu un milion de voturi sub Romney. A adus votanți noi republicanilor dar a și pierdut mulți. Și a pierdut mai mulți decât a adus. Hillary în schimb nu a convins în statele-cheie, ci în zonele unde deja urma să câștige (California, New York). Strategia ei nu a fost una bună. Și nu puteau pierde amândoi...


luni, 7 noiembrie 2016

Ghid pentru noaptea alegerilor din SUA

Scrutinul prezidențial are loc marți, secțiile de votare începând să se închidă la câteva ore după miezul nopții pe fusul orar din România (deci miercuri, începând cu 2 dimineața). În SUA sunt patru fusuri orare, din acest motiv rezultatele vor sosi - în termenii relevanți pentru noi, în România - de-a lungul întregii nopți de marți-spre-miercuri.

Reamintesc sistemul electoral american:

Fiecare din cele 50 de state are alocat un număr de electori, adică puncte. În momentul în care un candidat ocupă locul unu într-un stat, chiar și la câteva voturi distanță, acel candidat primește toate punctele statului respectiv. Nu contează câte voturi a primit la nivel național - de altfel în 2000 Gore a primit mai multe voturi în toată SUA decât G.W. Bush dar a pierdut la puncte și n-a mai ajuns președinte.

Există și două excepții de la regulă pe care nu le-am menționat în alte postări întrucât le-ar fi lungit excesiv: statul Maine are 4 electori și este compus din 2 districte: 2 electori sunt alocați câștigătorului la voturi în tot statul, 1 elector este alocat câștigătorului unuia din cele două districte, iar al patrulea elector este alocat pentru câștigătorul celuilalt district. La Nebraska este la fel, dar există 5 electori și 3 districte. Acest detaliu poate deveni relevant întrucât Trump poate câștiga un elector în Maine și anume în districtul doi.

Pentru a simplifica ghidul, trebuie știut doar ce trebuie să facă Hillary pentru a ajunge la 270 de electori (numărul total este de 538, deci 270 ar duce-o la victorie). Fac vorbire despre Hillary întrucât ea e mai aproape decât Trump de această țintă dacă luăm în calcul statele "sigure", unde e cert că ea va câștiga.

Hillary are 182 de electori din aceste state.
Are nevoie de încă 88 pentru a câștiga. Să ignorăm acum statele în care Trump va câștiga sigur. Au rămas state care au un total de 159 de electori. Este vorba de:

Ordonate după ora din România la care se închid secțiile:
Ora 2 : Virginia (13)
Ora 2:30 : Ohio (18), Carolina de Nord (15)
Ora 3: Florida (29), Pennsylvania (20), Maine (2), Maine, primul district (1), Maine, al doilea district (1), New Hampshire (4)
În acest moment mai sunt disponibili 56 de electori. Este eminamente posibil ca Hillary să fi câștigat deja.
Ora 4: Michigan (16), Minnesota (10), Wisconsin (10), Colorado (9), New Mexico (5)
Ora 5: Nevada (6)

Ordonate după mărime:
Florida (29 electori)
Pennsylvania (20)
Ohio (18)
Michigan (16)
Carolina de Nord (15)
Virginia (13)
Minnesota (10)
Wisconsin (10)
Colorado (9)
Nevada (6)
New Mexico (5)
Maine (4)
New Hampshire (4)

În ordinea ușurinței lui Hillary de a le obține, de la cel mai ușor la cel mai greu:
Maine, primul district (1 elector)
Maine, tot statul (2 electori)
New Mexico (5)
Minnesota (10)
Virginia (13)
Wisconsin (10)
Michigan (16)
Pennsylvania (20)
Colorado (9)
New Hampshire (4)
---- dacă Hillary câștigă toate statele aflate deasupra acestei linii, e președinte și rezultatul său în statele de mai jos nu mai contează ----
Nevada (6)
Carolina de Nord (15)
Florida (29)
Maine, al doilea district (1)
Ohio (18)

Probabil că pare dificil pentru Hillary. 88 de electori din 159 "disponibili" = 55,3%. De fapt, în fiecare din statele aflate deasupra "liniei în albastru" are un avantaj mai mare decât marja de eroare sau egal cu marja conform sondajelor cele mai recente, excepțiile de la regulă fiind Colorado, Pennsylvania (conduce în marjă) și New Hampshire (unde Trump are un avantaj în marjă). Un pas greșit al lui Trump în Florida sau în Carolina de Nord, state cu mulți electori, îl poate aduce pe acesta la eșec chiar dacă reușește să câștige în Colorado sau New Hampshire, state cu puțini electori.

Discuție pe ore:

Ora 2: Dă atenție statului Virginia și ignoră pe celelalte anunțate la această oră. Dacă Hillary a pierdut Virginia, va avea în față o noapte grea și lungă. Semnalul e prost: alte state ar putea merge spre Trump, ca parte dintr-un trend național - state de care Hillary are nevoie pentru a câștiga.

Ora 2:30 : Ohio și Carolina de Nord sunt sub linia albastră. Trump are mare nevoie să le câștige pe amândouă pentru a avea o șansă. Dacă Hillary a câștigat unul din ele, își poate permite o înfrângere surprinzătoare sau chiar două în orele următoare. Dacă Hillary le-a câștigat pe amândouă, poate deja să toarne șampania în pahare, e foarte aproape de victorie.

Ora 3: Florida și Pennsylvania sunt vitale. Florida e un pic mai importantă (29 de electori față de 20 în Pennsylvania). Hillary trebuie să obțină măcar o victorie, în oricare din ele. Trump are nevoie cel puțin de Florida - o victorie a lui și în Pennsylvania îl duce foarte aproape de victorie (în funcție și de ce s-a întâmplat la 2:30). Maine și New Hampshire sunt mici, dar înfrângeri ale lui Hillary în aceste state i-ar complica situația în vederea orei 4.

Ora 4: Dacă Hillary nu e deja președinte, vitale sunt acum următoarele ("pentagonul"):

Michigan (16), Minnesota (10), Wisconsin (10), Colorado (9), New Mexico (5).

Ea are nevoie în "pentagon" de un număr de electori egal cu 163 minus cei pe care îi are deja înainte de ora 4.

De exemplu, dacă înainte de ora 4 ea a strâns 125 de electori și deci are nevoie de 38 de electori, ea trebuie să câștige Michigan și oricare trei din celelalte patru state din pentagon.

De ce 163? Din cei 270 de electori de care are nevoie, 107 vor veni din state vestice, care-și anunță rezultatele mult mai târziu, sau din New York, care va fi anunțat la ora 4.

Voi denumi în continuare numărul de electori luat de ea după ora 4 (deci luând în calcul "pentagonul") "post-pentagon". Ce se întâmplă dacă, post-pentagon, ea tot nu are numărul de electori necesari? Intră în ecuație Nevada (6 electori). Și gata.
În cazul în care numărul de electori de care are nevoie post-pentagon este mai mare de 6, ea a pierdut alegerile.
În cazul în care numărul de electori de care are nevoie post-pentagon este 6, ea are nevoie de Nevada pentru a ajunge la egalitate cu Trump - caz în care Camera Reprezentanților decide numele președintelui.
În cazul în care numărul de electori de care are nevoie post-pentagon este mai mic de 6, ea trebuie să câștige în Nevada (caz în care va câștiga alegerile) - un eșec al ei în Nevada înseamnă o victorie pentru Trump.

Estimarea personală e că Hillary va câștiga toate statele aflate deasupra "liniei albastre", mai puțin New Hampshire, înfrângere pe care o va compensa cu Nevada. 275-263 pentru ea, chiar 304-234 dacă va câștiga și în Florida. Cum organizarea democraților e un pic superioară celei a republicanilor, nu este exclus ca diferența să fie chiar mai mare, existând surprize ici și colo, sub "linia albastră".

Postarea de mai sus se bazează pe un set de prezumții privind comportamentul statelor "sigure", atât democrate cât și republicane, care a funcționat bine în trecut. Nu este exclus ca la acest scrutin să se petreacă evenimente speciale, gen o victorie a lui Hillary în Georgia, o victorie a unui independent în Utah, etc. În genere, am luat în calcul toate scenariile pozitive pentru Trump; nu este imposibil ca, în funcție de evenimente, drumul lui Hillary spre Casa Albă să fie chiar mai ușor decât a fost descris mai sus.


duminică, 6 noiembrie 2016

Non-revoluția Trump

Cel puțin inițial campania lui Trump părea să schimbe un status quo existent de zeci de ani. Trump modifica semnificativ atât discursul republicanilor pe economie (ducându-l spre protecționism) cât și social (mai anti-imigranți decât candidații din trecut). Implicit, s-a scris mult în State despre înlocuirea paradigmei existente din anii '60 încoace, noul discurs al candidatului republican urmând să producă mișcări tectonice de dimensiuni semnificative. Promisiunea schimbării avea nuanțe pozitive pentru partidul său (republicanii putând acum să convingă oameni din state care în genere votează cu democrații) dar și pericole (putea oare Trump să mobilizeze partea conservator-creștină a electoratului tradițional republican?).
Un lucru era clar că nu se va schimba: accesul republicanilor la minorități de toate felurile urma să rămână redus.
Acum, că suntem la finalul campaniei, e clar că nici schimbările de profunzime n-au avut loc. Din motive pe care le putem discuta pe îndelete campania a devenit în termeni geografici una clasică și chiar ... banală.

În mod indubitabil, următoarele state vor vota în majoritate pentru Trump, exact cum au făcut pentru toți candidații republicani începând cu 2000: Alabama, Alaska, Arkansas, Carolina de Sud, Idaho, Kansas, Kentucky, Louisiana, Missouri, Mississippi, Montana, Nebraska, cele două Dakote, Oklahoma, Tennessee, Texas, Virginia de Vest și Wyoming. 19 state.

De asemenea Clinton a menținut controlul democraților asupra următoarelor state, iarăși exact ca din 2000 încoace: California, Connecticut, Delaware, Hawaii, Illinois, Maine, Maryland, Massachussetts, Minnesota, New Jersey, New York, Oregon, Rhode Island, Vermont, Washington și Districtul Columbia. 15 state.

Dar asta nu înseamnă că cele 16 state rămase (o treime din total) și-au schimbat comportamentul de vot. Mai sus am listat statele care în mod cert vor vota ca de obicei.
Există și state în legătură cu care există o probabilitate redusă să "schimbe tabăra" prin comparație cu modelul lor de vot din ultimii 15-20 de ani: Arizona, Georgia și Utah (republicane), Michigan, Pennsylvania și Wisconsin (democrate).

Au rămas 10 state, o cincime din total. Dar nici în acestea nu are și nu a avut loc o revoluție electorală. Mai sus am descris statele care votează de fiecare dată la fel. Unele au deviat o dată în ultimii ani de la comportamentul lor electoral clasic, dar acum vor vota în spiritul acestui comportament, și nu în spiritul excepției:
New Mexico va vota în majoritate pentru Clinton; acolo republicanii au câștigat o singură dată în ultimele două decenii (Bush în 2004).
Indiana va vota în majoritate pentru Trump; acolo democrații au câștigat o singură dată în ultimii 50 de ani, la prima candidatură a lui Obama.

Au rămas opt state.

Florida și Ohio, ca de obicei, vor fi pe muchie. Ca în 2000 sau 2004 sau 2008 sau 2012. Campania lui Trump nici nu a gonit, nici nu a atras excesiv de mulți oameni în aceste state cheie.

Colorado, Nevada și Virginia erau state "republicane" dar - probabil datorită unor schimbări demografice - Obama a câștigat acolo la ultimele două alegeri și Hillary are șanse considerabile să continue succesul democraților: în Colorado niciun sondaj nu-l dă pe Trump înaintea ei, ci cel mult egalitate; în Virginia ea conduce la diferențe mai mari decât marja; în Nevada votul prin poștă o favorizează.

Carolina de Nord era un stat pro-republican, dar Obama a câștigat acolo în 2008. Trump încearcă să reînnoade succesiunea de victorii republicane acolo. Nu e clar dacă va reuși.

Au mai rămas două state: Iowa, care de obicei votează pentru candidatul democrat, cu excepția ultimei candidaturi a lui Bush jr. - Trump are mari șanse să câștige acolo; New Hampshire - un stat în genere pro-democrat, excepția fiind Bush în 2000 - Trump are șanse să câștige acolo.

Două state nu constituie o revoluție electorală.

După alegeri, vom privi harta și vom vedea că diferența dintre 2016 și 2000, sau între 2016 și 2004, sau între 2016 și 2008, sau între 2016 și 2012 este de maxim 6 state, putând ajunge chiar la o diferență de ... zero state, în funcție de care va fi rezultatul scrutinului de acum și de care scrutin din trecut este utilizat drept comparație. Prin comparație, victoriile lui Bill Clinton din anii '90 vor părea mult mai revoluționare. Deși, evident, nu au fost, nu au semnalat o schimbare radicală de paradigmă în modul în care se poziționează populația SUA.

În concluzie, discursul lui Trump nu a schimbat în mod semnificativ situația existentă. Nu există 5, 10, 15 state care brusc să rezoneze la ideea de a vota un candidat republican (sau, invers, state republicane care să treacă la democrați doar din cauza lui Trump - până și Utah, unde lucrurile păreau a fi foarte complicate, s-a calmat). Electoratul republican este foarte disciplinat, nu atât datorită lui Trump cât din cauza antipatiei față de Hillary. De asemenea, Trump - în ciuda atitudinilor neortodoxe - a intrat pentru mulți votanți din statele "democrate" lovite de recesiune în căsuța de "candidat republican și atât", convingând prea puțin și prea puțini.

joi, 3 noiembrie 2016

Alegerile din SUA - cum mai stau lucrurile azi, 3 noiembrie

Procedura pentru alegerea președintelui SUA e foarte diferită de cea românească; dacă vrei să afli despre ce e vorba te rog să citești paragraful următor; dacă subiectul ți-e deja cunoscut, poți să sari peste paragraf.

Fiecare din cele 50 de state are alocat un număr de electori, adică puncte. În momentul în care un candidat ocupă locul unu într-un stat, chiar și la câteva voturi distanță, acel candidat primește toate punctele statului respectiv. Nu contează câte voturi a primit la nivel național - de altfel în 2000 Gore a primit mai multe voturi în toată SUA decât G.W. Bush dar a pierdut la puncte și n-a mai ajuns președinte. Din acest motiv în SUA nu prea se dă atenție prea mare sondajelor naționale ci sondajelor din statele-cheie, zone pe care nu le controlează în profunzime nici democrații, nici republicanii. 

În urmă cu doar patru zile scriam pe Facebook:

"În unele state avantajul lui Hillary față de Trump a scăzut semnificativ, ajungând la doar 2-3% în Colorado și 3-4% în New Hampshire. E practic egalitate sau chiar egalitate în sondajele din Florida, Arizona, Nevada, Georgia, Iowa și Ohio. Însă... dacă Hillary pierde absolut toate statele menționate în paragraful ăsta tot câștigă 274-la-264."

Între timp situația a suferit o schimbare majoră. Un prieten foarte bun sugera că, pur și simplu, votanții lui Trump prinși în "spirala tăcerii" nu se mai ascund și au curajul să afirme în sondaje că îl susțin. E probabil.

În Colorado avantajul lui Hillary a dispărut cu totul, e egalitate.

Nu mai e egalitate în Arizona, Trump s-a detașat. Diferența dintre el și Hillary e mai mare decât marja de eroare. Asta conform 2 sondaje.

Nu mai e egalitate în Nevada, Trump s-a detașat. Iarăși conform 2 sondaje.

Nu mai e egalitate în Georgia, Trump...

La fel și Ohio.

Florida și Iowa sunt în continuare "la egalitate".

Mai important este altceva. După cum arătam, chiar dacă Hillary pierde toate aceste state, câștigă în continuare. Însă în joc au intrat state noi, de dimensiuni majore. Dacă unul dintre ele trece la Trump, el a devenit președinte.

În Pennsylvania, din ultimele 5 sondaje efectuate Clinton conduce în marja de eroare față de Trump în 3 (în celelalte două diferența dintre ei este peste marjă).

În Carolina de Nord, ultimele trei sondaje arată:
Clinton conducând la 3% (marja e 4%)
Trump conducând cu 7% (marja e 3,9%)
Trump conducând cu 2% (marja e 2,9%)

În Michigan, avantajul lui Hillary (3%) e acum mai mic decât marja (3,3%).

Statele nu sunt, emoțional vorbind, națiuni separate. Chiar dacă diferențele culturale sunt semnificative, datorită epocii informației efectul de contagiune poate fi dramatic. Trump este, în termeni fotbalistici, la un șut distanță de victorie. Probabilitatea ca el să câștige este în continuare mai mică decât probabilitatea ca Hillary să câștige, însă pentru prima dată de la începutul campaniei el are o șansă reală de a ajunge președinte. Estimarea lui Nate Silver, cel mai bun expert din SUA pe subiect, este că Hillary ar câștiga 273-269. Adică pe muchie. Poți găsi estimarea lui aici.

Ca să înțelegem cum privește el lucrurile, există - sumarizând ce-am scris mai sus - 6 state sub semnul întrebării: Florida, Iowa, Pennsylvania, Carolina de Nord, Colorado și Michigan. El consideră că Trump va câștiga în Iowa și Carolina de Nord, Hillary urmând să câștige celelalte patru. Sunt de acord cu el, calculele lui sunt realiste, însă - și e un mare "însă" - Colorado poate crea o surpriză. Dacă acest stat e câștigat de Trump, Trump devine președinte.

În Colorado, Hillary conducea lunile trecute la o diferență mai mare decât marja de eroare. De pe 17 octombrie încoace, diferența dintre ea și Trump e mai mică decât marja de eroare în toate cele 5 sondaje efectuate în stat. Pe cel mai recent sondaj e egalitate.

Acest scrutin prezidențial pare să fie mult mai strâns decât indicau datele acum două luni sau patru luni. În funcție de ce se va întâmpla până marțea viitoare, când are loc votul, adică dacă va mai exista un eveniment în favoarea lui Trump, poate deveni un scrutin extrem de încins.

PS: Față de postarea de acum 8 luni despre subiectul alegerilor americane pe care o poți găsi aici, Trump a obținut conducerea în Carolina de Nord, Nevada și Kentucky, părând să fie pe cale să piardă Pennsylvania. Efect net +9 electori pentru el. Scorul devine 265-264 pentru Trump, Colorado fiind ultimul stat de "alocat" și urmând să decidă totul.


marți, 1 noiembrie 2016

După alegeri, vor avea PSD și ALDE majoritatea în parlament?

Prezumții:

- ALDE va trece pragul
- ALDE nu va trăda PSD după alegeri pentru formarea unei coaliții și majorități TLIAP (Toată Lumea În Afară de Psd).
- grupul minorităților naționale nu se va alia cu PSD+ALDE decât dacă PSD+ALDE au deja majoritatea în parlament.

Drumul de la scorul cumulat al PSD+ALDE la numărul de mandate conține trei pași:

1) BEC stabilește scorul: numărul de voturi primite de PSD și de ALDE raportat la totalul voturilor valabil exprimate. Aceasta e valoarea pe care o s-o vezi pe ecranele televizoarelor și în presă.
Dacă ai votat pentru un partid care nu a trecut pragul electoral, votul tău - din acest moment - nu mai contează.

2) Scorul de la punctul 1 este recalculat prin raportare la numărul de voturi acordat partidelor care au trecut pragul electoral (moment cunoscut în mod popular drept "redistribuire", deși conform legii înțelesul termenului e altul).
Dacă scorul PSD+ALDE era de 45% iar 8% din voturi s-au dus la partide care n-au trecut pragul, scorul PSD+ALDE tocmai a devenit 48,9%.

3) Scorul calculat la punctul 2 determină câte mandate primesc PSD și ALDE din cele 96,2% care se acordă partidelor. Celelalte 3,8% din mandatele viitoarei legislaturi se acordă minorităților naționale altele decât cea maghiară. În practică, după cum vei vedea mai jos, acest lucru înseamnă "o penalitate" pentru PSD+ALDE de aproximativ 2% față de scorul calculat la punctul 1.
Continuând exemplul anterior, dacă după redistribuire scorul PSD+ALDE devenise 48,9%, după acest al treilea pas devine 47%. Iar PSD+ALDE primesc, în consecință, 47% din mandatele următorului parlament.

Pentru a ști dacă PSD+ALDE vor forma majoritatea, sunt necesare răspunsurile la câteva întrebări:

a) care va fi scorul PSD+ALDE?, adică:
a1) câte voturi vor obține cumulat PSD și ALDE?
și
a2) câte voturi valabil exprimate se vor înregistra la parlamentare?
precum și
b) care va fi bonusul "de redistribuire" al PSD+ALDE, adică din totalul voturilor valabil exprimate câte se vor îndrepta spre competitori electorali care nu vor trece pragul?

Să luăm aceste întrebări una câte una.

A1) Câte voturi vor obține cumulat PSD și ALDE?

Am explicat într-o postare anterioară de ce cred că PSD va obține la parlamentare între 2,98 și 3,26 milioane voturi.

Tăriceanu a primit la prezidențiale 508 mii voturi; la votul pentru consiliile județene de la locale ALDE a primit 521 mii voturi. Chiar și cu o demobilizare cauzată de probleme interne sau alți factori, consider că ALDE va primi cel puțin 400 de mii de voturi la parlamentare și maxim 550 de mii.

Punând împreună cele două paragrafe de mai sus, PSD și ALDE ar însuma între 3,38 milioane voturi (varianta minimă) și 3,81 milioane voturi (varianta maximă). Voi face vorbire mai jos și de varianta medie (3,6 milioane voturi).

A2) Câte voturi valabil exprimate se vor înregistra la parlamentare?

De când s-au decuplat parlamentarele de prezidențiale lucrurile stau după cum urmează:
În 2008 au venit la vot 39,2% din cei de pe liste.
În 2012 au venit la vot 41,7% din cei de pe liste.

A veni la vot nu înseamnă că ai exprimat un vot valabil. 2,38% din totalul celor prezenți în 2008 au dat voturi nule sau anulate; în 2012 a fost vorba de 2,41% din totalul celor prezenți. Din fericire cele două valori sunt destul de apropiate și se poate estima că, dacă nu are loc un fenomen bizar, 2,40% din voturile care vor fi acordate pe 11 decembrie vor fi nule sau anulate.

Să ne întoarcem deci la întrebarea A.

A) Care va fi scorul PSD+ALDE?

Scorul e o fracție care depinde de numărător (câte voturi obțin PSD+ALDE, adică cele trei variante listate mai sus) și de numitor (prezența). Luând în calcul și cele 2,4% din totalul prezenței care se concretizează în voturi nule, rezultă graficul următor. Dacă "te rătăcești" în el sau nu-ți prea plac tabelele de fel, încearcă să urmărești doar a treia coloana (varianta medie de mobilizare), aceea fiind probabil cea mai apropiată de ce se va întâmpla în ziua votului:


Valorile în albastru corespund situațiilor în care PSD+ALDE nu au cum să formeze majoritatea parlamentară decât dacă au loc mici cataclisme (nici PMP nici USR nu trec pragul, în același timp alte partide ajung de asemenea aproape de prag dar nu-l depășesc).

Valorile în roșu corespund situațiilor în care PSD+ALDE vor forma cu certitudine majoritatea parlamentară. Există și aici situații cu probabilitate mică care ar putea dărâma logica tabelului, dar nu le detaliez.

Valorile în negru arată că soarta PSD+ALDE depinde de numărul de voturi primite de partidele care nu trec pragul.
Să luăm o situație din tabel: prezența la vot a fost 42%. PSD+ALDE au avut o mobilizare medie și au obținut împreună 47,6% din voturi. 10% din toate voturile valabile s-au îndreptat către partide care nu au trecut pragul. Atunci:
scorul PSD+ALDE 47,6%
după "redistribuire": aproximativ 52,4%
dar intervine penalitatea (3,8% din mandate se duc la minorități altele decât cea maghiară), rezultă că PSD+ALDE au 52,4% din cele 96,2% = 50,4% din mandate. Majoritate.

Menținem situația dar schimbăm un singur lucru. În loc de 10%, doar 6% din voturi se duc spre partidele nu au trecut pragul. Scorul PSD+ALDE urcă de la 47,6% la 50,5% "după redistribuire". Dar intervine penalitatea: PSD+ALDE au 50,5% din cele 96,2%, adică 48,6% din totalul mandatelor. Prea puțin.


Ca tentativă de răspuns la întrebarea B, spre competitori electorali care n-au trecut pragul s-au dus:

În 2008: 7,14% din voturi
În 2012: 3,24% din voturi

Pe baza sondajelor pe care le cunosc valoarea va fi mai apropiată de cea din 2008 decât de cea din 2012, eventual chiar depășind 8% în special dacă PMP nu va trece pragul.
Estimez că partidele care nu vor trece pragul vor primi între 3% și 10% din voturi, ceea ce s-ar transforma într-un bonus ("redistribuire") pentru PSD+ALDE de 1,5-5%. Pentru ca PSD+ALDE să aibă majoritatea și după penalitatea de 2%, trebuie să primească în consecință un scor între 47% și 50,5%.
De ce? Cu 47% la o redistribuire a 10% se ajunge la 52%. Scoatem penalitatea, se ajunge la 50%.
La 50,5% cu o redistribuire a doar 3% se ajunge la 52%. Scoatem penalitatea, se ajunge la 50%.

Concluzii și observații adiționale:

1. La prezență mai mică decât în 2008 (adică sub 39,2%) PSD și ALDE dețin majoritatea. Nu o pot rata decât dacă are loc un cataclism electoral remarcabil, pe care nu-l sesizează niciun sondaj.

Clipa în care într-o secție de votare sosește al 7 238 832-lea participant la scrutin e clipa în care PSD+ALDE încep să aibă probleme. În acel moment prezența e mai mare decât în 2008.

La 39,3% - 40,9% trebuie să spere că mobilizarea organizațiilor și votanților proprii nu e la cote mici, adică în varianta minimă. Și probabil că nu e, adică șansele de formare a majorității sunt încă bune.

De la 41% la 42,9% contează enorm câte voturi se duc spre partidele care n-au trecut pragul.

De la 43% la 43,5% PSD+ALDE mai au majoritatea în parlament doar dacă s-au mobilizat la cote înalte.

De la 43,6% la 45% chiar și în cazul unei mobilizări la cote maxime contează câte voturi s-au dus spre partidele care nu trec pragul.

De la 45% prezență încolo șansele PSD+ALDE de a forma o majoritate sunt minuscule.

2. Putem încerca o estimare a prezenței la parlamentare?

Prezența la parlamentarele din 2008 a fost 74,2% din prezența de la localele din acel an.
Prezența la parlamentarele din 2012 a fost 80,3% din prezența de la localele din acel an.

Cum în 2016 la locale au votat 48,17% din cei aflați pe liste, prezența la parlamentare ar urma să fie între 35,7% și 38,7% (în funcție de care model de demobilizare aplicăm, cel din 2008 sau cel din 2012). Aceste valori sugerează că PSD+ALDE ar forma majoritatea cu ușurință - sunt în partea de sus a tabelului. Calitatea campaniei PNL, folosirea ofertei "Cioloș" și capacitatea USR de a aduce la vot oameni care n-au venit la vot la locale sunt, în context, decisive. Alte partide și inițiative (ANR, PRU, etc) nu au așa mare relevanță în contextul acestor calcule întrucât, chiar dacă măresc prezența, o fac doar pentru a mări cota de redistribuire disponibilă pentru PSD+ALDE, ușurându-le astfel atingerea țintei.

marți, 25 octombrie 2016

Ce partide ar vrea românii să voteze?

În luna septembrie Agenția de Rating Politic a realizat un sondaj de opinie. Printre întrebări se află și următoarea:


Nu am participat la realizarea sondajului, nu am alcătuit întrebările și nici nu pot consulta baza de date. Dar cred că întrebarea de mai sus, cu răspunsurile aferente cu tot, este una de mare importanță. Arată într-o măsură destul de consistentă:
- modul în care românii prioritizează câteva teme politice
- disonanțele dintre respectiva prioritizare și anumite discursuri din spațiul public. Disonanțele respective pot fi surclasate dar ia mult efort. Mai ușor e să urmezi cursul râului decât să încerci să creezi unul nou, care deviază de la cel existent. Sau decât să înoți în contra curentului.

Pe listele electorale sunt 18 milioane de persoane. Dar sondajul a fost efectuat în țară, unde se află aproximativ 15 milioane de locuitori adulți. În continuare voi converti procentele în valori absolute pe baza acestei informații.

Anti-corupție. 3 milioane persoane. În marketing-ul electoral american se vorbește despre "fluiere pentru câini", adică termeni care au un înțeles special, mobilizator pentru anumite părți ale electoratului dar care, dacă ești străin de acea țară sau necunoscător într-ale politicii, par banali. Cam în această categorie se găsește și noțiunea de "anti-corupție". De mai mult de un deceniu înseamnă să fii anti-PSD. Nu cred că există votanți PSD care să se mai gândească la anti-corupție ca fiind o prioritate pentru ei (în 2012-2014 da, pentru că putea însemna încarcerarea fostului președinte și a conducerii PDL; acum însă social-democrații au prea multe victime pe altarul DNA ca un votant PSD să mai privească această instituție cu simpatie).
Aici găsim, în consecință și în principal, votanți PNL sau USR. În teorie ar putea fi aici și oameni săraci care consideră lupta anti-corupție un mijloc de pedepsire al celor bogați, un fel de răzbunare, însă alte subiecte le sunt mai aproape de piele. Adică cele de mai jos...

Nemulțumiți de economie. 2,5 milioane persoane ar vota un partid "care ar crește veniturile românilor". Nu știm cum și probabil nici nu-i interesează, contează mai mult scopul decât mijloacele. În rândul acestui grup PSD și ALDE pot sta foarte bine din două motive:
a) guvernările Năstase-Tăriceanu-Ponta
b) taberele non-PSD nu au încă un discurs economic solid post-austeritate.

Stânga combativă. 1,65 milioane persoane care ar dori un partid care să se lupte pentru drepturile angajaților și, în subsidiar, care să apere cetățenii în fața băncilor sau corporațiilor și care să se preocupe de probleme de mediu. Din punct de vedere demografic aici am vedea cea mai mare ruptură, o feliuță din acest grup fiind tineri cu educație peste medie iar cea mai mare parte muncitori prost și foarte prost plătiți.
Nu cred că la vot la parlamentare vor veni prea mulți din acest grup, poate nici măcar o zecime. Despre drepturile angajaților nu se vorbește în politica românească.

Un stat mai eficient și mai gospodar. 2 milioane persoane care doresc modernizarea spitalelor și asigurarea calității alimentelor distribuite în comerț. Ambele teme implică intervenția statului, dar spre deosebire de grupul imediat anterior acești oameni doresc un management mai bun al unor situații sau fenomene și nu reforme. Predomină aici oamenii în vârstă, pentru care spitalul nu e o clădire oarecare ci o instituție vitală.

Xenosceptici. 1 milion de oameni care ar prefera un partid care "apără românii în Europa și în fața străinilor". În majoritate naționaliști, vadimiști orfani și susținători ai lui Băsescu care îi urmează discursul cu fidelitate, dar nu e greu de văzut că aici se află și rudele de acasă ale muncitorilor din diaspora, deseori tratați infect.

Pro-business / libertarieni? 1 milion de oameni care doresc un partid care să reducă taxele și impozitele. În mod interesant acești oameni nu au ales opțiunea "partid care să crească veniturile românilor", ci s-au orientat spre restrângerea impactului statului asupra veniturilor proprii. Vorbim, în consecință și în principal, de antreprenori de toate felurile (PFA, patroni, etc.)

Creștini înainte de toate. Ar prefera să voteze un partid care susține familia tradițională sau unul care finanțează construirea de biserici de la buget 675 mii persoane. Ce înseamnă asta? La parlamentare cu o prezență ca de obicei ar fi un scor de 9,5%. Publicul tradiționalist în România e mult, mult mai mare dar are și alte priorități. Precum cele din paragrafele anterioare. Priorități pe care le consideră mai importante decât temele strict religioase.

Visătorii1,43 milioane care vor "un partid nou, care rupe total cu trecutul". USR are cele mai mari șanse de a capta voturi de aici. Puțini oameni din acest grup vin de fapt vreodată la vot - în momentul în care un partid s-a înființat ... nu mai e nou. Mai mult, în momentul în care nu te-ai regăsit în niciuna din celelalte opțiuni de pe listă, destul de vaste ca arie, probabil că dorești să votezi noutatea în sine și nu ceva anume, ceea ce duce la probleme pe termen lung pentru relația dintre tine, ca potențial votant, și partidul respectiv. Dar pe un val de emoție te poți prezenta la urne.

Non-participanți: 1,8 milioane persoane. Cel mai probabil acești oameni nu vor veni niciodată la vot - în fața listei de opțiuni au decis să renunțe la a mai răspunde. Acest lucru e perfect explicabil. La scrutinul cu cea mai mare prezență din ultimii 20 de ani - turul doi din 1996 - au absentat 4,2 milioane persoane. La turul doi al ultimelor prezidențiale au absentat 7 milioane. Non-participanții au renunțat de tot; alții încă mai speră să-și găsească un făgaș.

Sumarizând:

Un bazin 'anti-pesede / înainte de orice' de 3 milioane.

Tripleta "spitale-salarii mai bune-drepturile angajaților" 6,1 milioane (!)

2,7 milioane împărțiți între subiecte mai nișate (xenosceptici 40% din ei, libertarieni 40%, creștini 20%)

3,2 milioane greu de atras la vot. Încă 3 milioane în diaspora, din care nici măcar o cincime nu (mai) vin la vot. Scoțând aceste două grupuri din calcul rezultă un electorat românesc cu următoarele priorități (e ușor de lecturat dacă-l citești începând de sus în sensul acelor de ceasornic):




Suma procentelor e 99 și nu 100 datorită rotunjirilor.

Observațiile adiacente pot fi multe, dar voi reveni asupra subiectului într-o postare viitoare.

luni, 17 octombrie 2016

Câte voturi va primi PSD la parlamentare?

Această postare trebuie privită ca un experiment.

Ea pornește de la observația că distribuția intențiilor de vot pentru partide ( = scorurile acestora  în sondaje) este aproape statică atâta timp cât următorii factori rămân neschimbați:
- popularitatea unui lider sau altuia
- situația economică a țării
- poziționarea partidelor față de subiectele principale
- opțiunile aflate la dispoziția votanților

O astfel de paradigmă are șanse să supraviețuiască ani de zile, cu fluctuații minore, până când unul sau mai mulți factori se schimbă.

De exemplu, în perioada 2005-2009 a existat următoarea paradigmă: indiferent de tipul de scrutin, raportul dintre forțele politice principale era 3-3-2 (la 3 voturi pentru PDL sau Băsescu existau 3 voturi pentru PSD sau Geoană și 2 voturi pentru PNL sau Antonescu).
După măsurile de austeritate paradigma s-a schimbat. Nu vorbesc aici de apariția USL, adică doar de însumarea voturilor PSD și PNL, ci de schimbări autentice în modul în care unele segmente sociale s-au raportat la scena politică. Două sondaje diferite din 2010 (GSS-septembrie, CCSB-decembrie), adică de dinainte de formarea USL, spun aceeași poveste:
- PSD crește semnificativ față de paradigma anterioară (de la 30-31% la 37%)
- PNL de asemenea (de la 18-20% la 27%)
- PDL pierde teren (de la 30-32% la 15%)
- apare partidul lui Dan Diaconescu (8%)

Cu o ajustare în favoarea lui Dan Diaconescu acestea sunt, de altfel, rezultatele din 2012 (USL primește cu 4% mai puțin decât suma PSD+PNL din 2010, iar partidul lui Dan Diaconescu preia și alte procente de la votanți-PDL-din-paradigma-anterioară-care-au-devenit-nehotărâți, ajungând la 14,6%).

Ruperea USL, unificarea PDL+PNL, apariția PMP, ALDE și a altor partide, victoria lui Iohannis și pierderea puterii de către Ponta nu au dus, de fapt, la schimbarea paradigmei. Votanții s-au deplasat de la un partid la altul pe baza unor scheme logice predictibile (erai votant PNL și nu-ți place fuziunea cu PDL? Mergi la ALDE. Erai votant PDL și nu-ți place fuziunea cu PNL? Mergi la PMP), dar nu a avut loc o modificare de profunzime. PNL n-a ajuns la 50% și nici PSD înapoi la 30%. Blocurile mari de votanți (PSD respectiv "dreapta") nu și-au schimbat dimensiunile și structura ci s-au reorganizat. În 2010, PNL și PDL (atunci în tabere diferite) aveau cam la fel de mulți votanți, împreună, cât PNL, ALDE, PMP și USR azi. Nici în intervalul 2014-2016 nu s-a schimbat mare lucru. Rezultatul votului politic de la alegerile locale din această vară - votul pentru consilii județene - a fost copia fidelă a celui de la prezidențiale. Nu e exclus ca lucrurile să stea la fel și la parlamentare, adică să vedem ce a fost la prezidențiale doar cu sigle în loc de nume: PSD 40%, PNL 30%, etc.

Există două semnale că paradigma este în mod autentic pe cale de schimbare: apariția USR și capitalul de încredere al lui Dacian Cioloș (care însă poate să dispară după parlamentare).

Niciunul din acești factori nu are de-a face cu PSD; niciunul din acești factori nu afectează PSD sau electoratul său.

Mai importantă decât teoria este următoarea observație: schimbarea față de paradigma anterioară, cea din 2008/2009, poate fi cuantificată.

Între localele din 2008 și cele din 2016, PSD crește cu 860 de mii de voturi și 36% în termeni relativi.

Între europarlamentarele din 2009 și cele din 2014, PSD crește cu 509 mii voturi și 39% în termeni relativi. Această comparație trebuie, însă, privită cu circumspecție datorită prezenței mici la europarlamentare.

Între prezidențialele din 2009 și cele din 2014 (primul tur), PSD crește cu 809 mii voturi și 27% în termeni relativi.

În paradigma anterioară, PSD obținuse la parlamentarele din 2008 2,35 milioane voturi. Numărul voturilor pe care partidul l-ar primi la parlamentarele din 2016 ar fi deci:

Pe o evoluție ca la locale, în voturi absolute: +860 mii voturi, adică 3,21 milioane voturi.
Pe o evoluție ca la locale, în termeni relativi: +36%, adică 3,20 milioane voturi.
Pe o evoluție ca la europarlamentare, în voturi absolute: +509 mii voturi, adică 2,86 milioane voturi.
Pe o evoluție ca la europarlamentare, în termeni relativi: +39%, adică 3,26 milioane voturi.
Pe o evoluție ca la prezidențiale, în voturi absolute: +809 mii voturi, adică 3,16 milioane voturi.
Pe o evoluție ca la prezidențiale, în termeni relativi: +27%, adică 2,98 milioane voturi.

Din cele 6 valori de mai sus, una poate fi eliminată cu ușurință. Europarlamentarele, datorită prezenței foarte mici, nu pot fi utilizate pentru a determina o creștere a susținerii în voturi absolute. Implicit, rămân 5 valori, pe baza cărora se poate afirma că PSD va obține la parlamentare între 2,98 și 3,26 milioane voturi.

Schimbări demografice, PRU și mutarea unei părți a UNPR spre PMP sunt factori care pot muta numărul de voturi al PSD în partea de jos a intervalului. De aceea am inclus în el și valoarea de 2,98 milioane, semnificativ mai mică decât celelalte 4, care sunt de altfel extrem de grupate (3,16 milioane - 3,20 milioane - 3,21 milioane - 3,26 milioane). O parte din electoratul PSD optează pentru partid în funcție de calitatea campaniei sale, care în cazul în care e neinspirată poate duce pe social-democrați la 2,5 milioane voturi iar dacă este extrem de eficientă îi poate urca spre 3,5 milioane voturi. Există însă șanse reduse ca acest element să fie decisiv.